Mos Nicolae

Imi aduc aminte cu mare drag de momentele in care credeam in "Mosi", era perioada mea favorita a anului in care incercam sa fiu cuminte si sa compensez cumva, toate prostioarele pe care le facusem in timpul anului. Avand o surioara mai mica cu 7 ani si jumatate, magia Sarbatorilor s-a pastrat in familia noasta multi ani pentru ca fericirea pe care o vedeai pe fata de copilas dragalas a "lu sormea" atunci cand isi desfacea cu pasiune cadourile mult dorite, avea un farmec aparte, care iti umplea sufletul de bucurie si te facea sa te traiesti acel moment cu o cu totul alta intensitate.

Si acum ne facem cadouri de Sarbatori si le facem din suflet dar tot acele momente din copilarie raman cele mai importante si fabuloase amintiri.

Nu pot sa uit dezamagirea pe care am trait-o pe la 6 anisori cand mi-am curatat cu mare atentie cizmulitele si le-am pus in geam ( era singura zi din an in care imi curatam incaltamintea fara sa tipe mama la mine de 10 ori inainte). Am iesit apoi afara cu prietenii mei si ne-am apucat sa povestim despre ce ne dorim noi de la Mosu'. Pe vremea aceea eram vrei 10 "vecini" cam de aceeasi varsta, care ne strangeam in spatele blocului si ne jucam pana seara tarziu... Copilarie clasica de pe vremea noastra:)

Asa... Si cum stateam noi acolo ingramaditi vedem ca pe la vecina noastra de la etajul 1, trecuse Mosul...ghetutele ei din geam erau pline de bombone si papusi... In momentul ala s-a facut liniste, am "spart gasca" si a fugit fiecare la casuta lui sa vada ce a primit. Dar.. Ce dezamagire:( am dat buzna in casa ca nebuna. Imi aduc aminte ca mama era in bucatarie, am trecut pe langa ea si m-am infipt direct in cizmulitele mele si ce sa vezi ERAU GOALE!!!!!! Un moment de panica totala...

Clar... M-a uitat Mosul:((!!!

 Chiar asa rea am fost:((!!!???

Mama nu intelegea... imi tot zicea ca Mosul vine la noapte. Eu o tineam pe a mea... ca el a fost si de mine a uitat... Si uite asa dupa cate minute bune de spaima, a reusit mama sa ma calmeze ca Mosul asta nu poate sa care chiar toate cadourile odata si face si el mai multe ture... O explicatie buna pentru ca m-am calmat si am asteptat cu nerabdare pana a 2 zi sa imi livreze si mie cadoul:)

Acum...

Asa le zic su eu clientilor mei cand nu le ajunge comanda completa de la Vodafone, "nu au incaput toate intr-un singur colet" si ajunge comanda in mai multe ture:) sa stiti ca tine replica:)

Va doresc un Mos Nicolae darnic si calduros!!!

Partea 2- Mini vacanta comunista la Baile Herculane

Week-endul petrecut in Piatra Mare ne-a deschis apetitul de plimbare si nu puteam rata ocazia de a fugi din Bucuresti mai ales cand aveam la dispozitie minivacanta de 1Mai-Paste. Pentru ca timpul ne presa si din pacate nici cu finantele nu eram tocmai ok ne-am decis la o tura prin sudul tarii, nici pe aici nu avusesem ocazia sa ajung.
Traseul stabilit a fost urmatorul:
Bucuresti-A1 Pitesti-Craiova-Drobeta Tunul Severin-Orsova-Portile de Fier-Cazanele Mari-Cazanele Mici- Pestera Topolnita si Pestera Epuran- Baile Herculane (cazare 1 noapte)-Cheile Cernei-Targul Jiu-Bucuresti

Drumul pana la Drobeta Turnul Severin este foarte bun, cu 2 benzi pe sens am facut in jur de 4 ore cu respectarea limitelor de viteza impuse (nu aveam buget alocat amenzilor). Primnele opriri au fost in Defileul Dunarii, o zana extrem de frumoasa din Romania, foarte slab promovata care abia in ultimii ani a inceput sa se dezvolte dovada aparitia catorva pensiuni construite cu fonduri Europene. Defileul Dunarii se intinde de la Buzias (unde Dunarea intra in tara noastra) si pana la Portile de Fier, pe sosea sunt in jur de 150 km...dar dupa Cazanele Mici acesta este aproape impracticabil daca nu ai in dotare o masina 4x4. Zona a fost declarata Rezervatie Naturala iar ca suprafata este a 2-a din tara noastra dupa Delta Dunarii. Peisajele sunt superbe si sunt cateva puncte de Bellevedere care merita vizitate. Un alt monument ce merita vizitat este Statuia lui Decebal. Aici am intalnit si primul semn ca "ne-am intors putin in timpul comunismului", un panou cu mesajul:<< Toti locuitorii tarii au datoria cetateneasca sa contribuie la apararea si dezvoltarea fondului forestier>>, un indemn ignorat total in ultimii 23 de ani.
Cautand mai multe informatii despre zona pe care urma sa o vizitam am dat peste cateva pesteri ce ne-am gandit noi ca ar fi interesante. Ajunsi la fata locului ne-a luat ceva timp sa le gasim, am intrebat in stanga si in dreapta dar parca vorbeam de Ozn-uri. Dupa un drum de cativa km prin pustietate unde eram sa ne rupem si masina in gropi si bolovani am reusit cu greu sa gasim cateva indicatoare care sa ne directioneze, insa si asa tot nu am reusit sa gasim toate pesterile pe care le cautam. In fine prima pestera vizitata a fost Pestera Epuran, nu va imaginati ca este iluminata sau ca se plateste intrarea. Ne-am invartit noi vreo jumatate de ora pana am vazut placuta cu numele puse deasupra unei gauri prin care te puteai strecura pe burta. Ne-am facut putin curaj si ne-am strecurat in interior si abia atunci am realizat cat de mare e. Am plecat incantati de acolo si optimisti ca vom gasi mult mai repede Pestera Topolnita, ca doar este renumita sau cel putin eu auzisem de ea pe la geografie. La ea am ajuns mai usor pana in locul unde am parcat masina apoi am mers pe un traseu marcat pana jos la pestera. Bineinteles ca si pana acolo a trebuit sa intrebam in stanga si in dreapta pentru ca marcajul disparea odata cu terminarea drumului forestiei. La Topolnita cu totul alt peisaj, este o "gaura" imensa in stanca de unde curge un parau, dar este complet neamenajata. Ne-am catarat si noi pe cateva stanci insa nu am reusit sa inaintam prea mult, din pacate.

Topolnita

Si cum se facuse deja tarziu ne-am decis ca este momentul sa gasim si noi un loc de cazare, in vestita statiune Baile Herculane. Ajunsi acolo am constatat ca cei de la "MISA" isi pregatea a nu stiu cata spirala iar statiunea era full. Singurul hotel unde am gasit 2 camere libere a fost la Hoatel Roman, unul din cele mai apreciate hoteluri, pe vremuri bineinteles. Camera 110 ron/noapte. Conditii? da, bineinteles! Piscina interioara cu apa termala, baie in camera, camera spatioasa, TV LCD. Mai jos gasiti cateva poza sa va convingeti si voi.

Partea cu Tv Lcd este adevarata sa stiti, dar camera si baia... aratau ca acum 50 de ani probabil. De fapt toata statiunea arata asa, cladirile vechi care au o arhitectura superba, stau sa cada, in horelurile mari nu s-a mai investit niciun ban, din pacate. Zic cu durere in suflet lucrurile acestea pentru ca Baile Herculane mi s-a parut o localitate atat de frumoasa, asezata intre munti si cu o izvoare termale si tot felul de bai de tratament, un loc care merita mult mai multa atentie decat i se acorda:(.
Ce poate sa fie mai frumos si relaxant decat sa stai la o piscina cu apa calda in aer liber, intre munti?

 Si cum timpul ne presa, am plecat spre casa, pe valea Cernei, peisajul e superb iar drumul acceptabil:).

 O ultima oprire in Targul Jiu, in parcul vestit in care gasesti operele lui Brancusi cu care am facut cateva poze "artistice". Un parc foarte frumos ingrijit si extrem de curat, toata stima pentru cei ce il intretin!

In Targul Jiu recomand cu mare drag Restaurantul Gorjeanul, unde mananci pe rupe si cu bani putini. Nu este cel mai select restaurant din zona insa mancarea este mult si foarte foarte gustoasa , bineinteles la un pret care noua ni s-a parut mai mult decat acceptabil.

Avem o tara frumoasa... pacat ca nu avem grija de ea :(

       Am avut ocazia in ultima perioada sa tot ies din Bucuresti si sa colind prin diverse parti ale tarii, unele mai aproape de casa altele la sute de km. Concluzia a fost una singura: avem o tara foarte frumoasa dar pacat ca nu stim sa avem grija de ea si sa o promovam.

1. Piatra Mare

         Prima iesire la munte pe anul asta a fost un week-end in Piatra Mare. Cu putina organizare am reusit sa ne mobilizam si sa ne strangem 9 oameni dornici de a fugi din aglomeratie si de a umbla teleleu prin munti. Multumim aici si lui Mytzi care desi nu fost el cel care a initiat plecare (ci eu:P) a acceptat invitatia apoi s-a pus pe treaba si ne-a ajutat in stabilirea traseului si organizarea turei (ca deh, e obisnuit sa faca asta).

         Revenim la subiect...

         Traseul a fost urmatorul: Dambul Morii-Canionul 7 Scari- Sirul Stancilor- Cabana Bun loc (cazare o noapte)-Vf Piatra Mica-Cabana Piatra Mare-Vf Piatra Mare-Cascada Tamina-Timisul de Sus.

Drumul pana la Canion este destul de lejer, de incalzire iar vremea frumoasa ne-a facut sa ne bucuram de venirea primaverii (mai ales ca brazii sunt mai verzi primavara:))-afirmatie pe care mi-o asum dar de misto-urile pe seama ei cred ca ma vor  bantui toata viata:P. Canionul l-am gasit asa cum il lasasem acum 2 ani cand am fost ultima oara pe acolo, la fel de carpit si cu scarile ruginite care se misca. Apreciez eforturile celor care au facut ca acest traseu sa fie inca practicabil dar, nu pot picepe de ce lasam asemenea locuri frumoase sa ramana in stadiul in care se gaseau si acum 50 de ani???

  La iesirea din Canion am facut stanga pentru a urca spre Sirul Stancilor. Urcusul devine destul de abrupt si solicitant, cel putin pentru noi astia incepatori. Cand am ajuns la Sirul Stancilor am vazut pentru prima oara Brasovul in toata splendoarea lui, imagine ce am avut-o in fata pe parcursul intregului traseul ce a urmat. Si pe aici am urcat de ne ieseu ochisorii din cap si ne tot opream sa ne tragem sufletul, noroc cu privelistea ca ne mai distragea atentia. La cabana am ajuns dupa inca 2 ore de urcat si coborat prin padure, unde ne astepta o doamna batrana sa ne cazam. Ne-am panicat putin cand am ajuns si am vazut ca la cabana era un grup de copii destul de numeros si ne gandeam ca poate nu avem unde sa stam, desi facusem rezervare in prealabil.

Cabana Bunloc este foarte curata si foarte bine ingrijita, gazda este primitoare iar privelistea superba. Noaptea se vedea tot Brasovul lumitat.

       Ne-am strans cu totii in jurul focului pentru a ne pregati de mancare si a ne incalzi putin, apoi am tras un pui de somn serios ca dimineata ne astepta un traseu destul de lung. Paturile la cabana sunt foarte curate si colorate, avem fiecare cate 2 paturi, iar cabana parea o casuta de pitici :). Dimineata ne-am trezit si am pornit la drum, stiam ca va fii un traseu lung si predominat de urcare, calculasem noi ca ar trebui sa facem vreo 4 ore pana la cabana Piatra Mare, dar...surpriza... la al 2-lea indicator am constatat ca timpul se reducea cu o ora si.... asa am avut timp la cand am ajuns sus la cabana sa pierdem vremea tolaniti prin iarba:).

A urmat apoi varful Piatra Mare la 1844 m pe unde iar ne-am prostit o jumatate de ora incercand tot felul de poze cu stalpul, de parca era o mare vedeta.
                                                                                                                                                                                                                 Am coborat apoi pe traseu spre Timisul de Sus facand un popas si la Cascada Tamina. o alta locatie extrem de frumoasa si putin cunoscuta, sincer mie mi-a placut mai mult decat in Canionul 7 Scari.

 Accesul la ea se face pe un drum forestier care porneste din DN1 si pe care baietii nostri cei mai vioi, au alergat pana jos si apoi inca 8 km pe sosea (care trebuiau sa fie 3 conf spuselor lu Mytzi) pentru a aduce masinile din Dambul Morii unde le parcasem.
Ideea cu autostopul din pacate pt ei nu a functionat...probabil in cazul asta daca erau fete aveau mai mult succes.

A fost un week-end frumos si relaxant, experienta ce merita repetata.

Va urma...:P

D'ale penibilului

Cum sa te faci de ras in benzinarie

           Cum sunt deja renumita pentru situatiile penibile pe care reusesc sa le creez in jurul meu, de obicei din neatentie si din faptul ca sunt mereu in intarziere.... Astazi iar "am facut-o de oaie, din nou".
           Am plecat de la birou linistita, fara a imi face prea mari griji ca voi intarzia la destinatie, m-am suit in masina de la munca, care avea nevoie urgenta de alimentare cu benzina. Destinatia: cea mai apropiata benzinarie Mol. Masinuta, are o mica problema, portiera de la sofer se inchide si deschide foarte greu si de aceea apelez la o metroda de a incuia usa fara a folosi cheia, apasand butonul inainte sa cobori si tinand de maner la inchidere. Asa ca frumos am ajuns la benzinarie, am vazut ca a doua pompa era ocupata si m-am gandit ca de ce sa mai stau eu la coada cand pot sa intru cu spatele la prima pompa si sa alimentez. Asa ca m-am bagat cu tupeu in fata, mi-am luat cardul, am incuiat usa si am fugit pana la caserie sa vad exact cati bani am pentru alimentare. Cand am iesit vorbesc cu baiatul de la benzinarie sa imi puna benzina,  omul foarte relaxat ma roaga sa ii dau cheile. Si atunci.... dupa un moment de nedumerire (unde sunt cheile???) realizez ca eu am incuiat masina cu ele in interior.
          Acum trebuie sa recunosc ca am mai facut asta dar intodeauna a existat o solutie sigura, a existat cheia de rezerva. Doar ca de data asta lucrurile nu mai erau asa simple, cheia de rezerva exista dar... telefonul, geanta si toate lucrurile mele erau incuiate in masina. Inclusiv cheile de la casa. Aveam la mine doar strict cardul de benzina de la firma.
         Poate va intrebati cum am rezolvat problema. Pai, in primul rand asta este unul din momentele in care sunt fericita ca sunt FEMEIE. Domnul de la benzinarie impreuna cu un alt coleg s-au apucat sa caute o rigla sa incerce sa deschida portiera, baietii din masina de la cealata pompa m-au intrebat daca ma pot ajuta cu ceva,si credeau ca fac misto de ei cand le-am zis ca mi-am incuiat cheia in masina:P.
       Au urmat cateva momente penibile in care stateam in jurul masinii si ne uitam unul la celalat, fiecare venind cu cate o propunere ingenioasa despre cum am putea deschide portiera.
Si... mi-am adus eu aminte de colegul meu G. de birou, care a patit si el asa ceva si care imi povestise ca pot sa bag ceva(gen rigla sau antena de la masina) pe la chederul geamului din spate si sa imping de carligul cu care se inchide geamul, il deschid apoi sa reusesc sa imi strecor mana si sa descui usa. Le-am spus si baietilor de acolo despre planul meu, imediat au facut rost de o tablie pa care au gasit-o printr-un tomberon din benzinarie si pe care au taiat-o cu o foarfeca  si culmea.... chiar a functionat metoda asta. Operatiune in sine a durat 2 minute, asta dupa ce am gasit "ustensila" de care aveam nevoie. Va dati seama cat de dificil e pt un hot sa sparga masina.
          Multumind frumos tuturor participantilor la eveniment, am alimentat  si am luat si 2 beri pentru baietii de la benzinarie carora le sunt recunoscatoare pentr ajutorul acordat.

Am scapat destul de elegant din situatia asta penibila si ma simt norocoasa ca au reusit sa dechida asa rapid masina. Am avut cateva momente in care ma gandeam serios ce putem face, avand toate lucrurile in masina, inclusiv cheile de la casa. Singura varianta era sa sparg geamul... bine ca am scapat asa:)

10x G. pentru descoperirea facuta, mi-a fost de mare ajutor:).


Totul e bine cand se termina cu mine, nu?

La catarat prin copaci pe langa Bucuresti

 

Daca tot a venit primavara, mai exact cred ca direct vara, iar eu nu mai am stare sa stau in casa m-am gandit ca ar cazul sa ma mobilizez putin si sa mai scriu din cand in cand si pe blog, vorba aia ca acum am ce sa scriu:P.
Mergand la o tura cu bicicletele prin Cernica, acum vreo luna, am trecut pe langa Aventura Park de acolo si am zis ca trebuie sa venim neaparat si aici. Si cum cel mai usor mod de a aduna lumea, pentru un sfarsit de saptamana in aer liber, este FACEBOOK-ul am creeat un eveniment in care anuntam marea ieseala. Ma rog, dupa o saptamana de amanare, am reusit sa ne organizam intr-un grup frumusel (vreo 18 persoane) si sa plecam.
Este un loc foarte frumos in care sa iti petreci timpul pentru ca iti ofera posibilitatea sa alegi intre mai multe activitati, care sa impace cam toate gusturile membrilor unui grup. Cei mai activi se pot catara prin copaci de nebuni, avand la dispozitie o serie de trasee cu grade diferite de dificultate iar cei mai linistiti se pot relaxa la un joc de carti si o bere rece sau un gratar gustos.

Vremea a fost de partea noastra, nici prea cald dar nici prea frig => perfecta pentru putin sport la inaltime, asa ca ne-am luat echipamentul pe noi(hamuri si manusi) si am pornit in "traseele prin copaci". Bineinteles inainte ni s-a facut un mic instructaj si ne-au fost prezentate alternativele pe care le aveam (gradul de dificultate al traseelor, locul din care trebuie sa incepem etc). 

Trebuie sa recunosc ca am fost putin sceptica in ceea ce priveste dificultatea traseelor din Aventura Park Cernica comparativ cu cele din Brasov unde am fost in 2011 , deoarece acesta este mai mic ca si suprafata si mai jos ca inaltime a traseelor, insa.... am fost surprinsa placut sa vad ca "jocurile" erau mult mai tehnice si mai diversificate decat cele din Brasov si mult mai bine intretinute. Traseul negru, cel mai dificil, mi s-a parut mai greu decat cel din Brasov, desi amplasat mai jos ,jocurile sunt mult mai libere(nu ai multe puncte fixe de sprijin lucru care ingreuneaza tinerea echilibrului). In Brasov traseul negru se impune prin inaltime care ajunge undeva la 20 de m, unde trebuie sa parcurgi cativa metru buni doar pe un cablu subtire, iar pana acolo ajungi urcandu-te pe o scarita(denumita scara speologului) care este prinsa doar de capatul de sus si lasata libera sa atarne. Scarita respectiva are o latime de aproximativ 10 cm in care nu iti incape decat o mana sau un picior si se misca ca un leagan atunci cand te atingi de ea.

 Traseul negru Brasov

Traseul negru Brasov

Traseu negru Cernica

Traseu negru Cernica

Trebuie sa multumesc si pentru gratarul pe care l-au pregatit ceilalti prieteni ce nu s-au catarat cu noi:)! Micii au fost excelent de "bine facuti", iar salata delicioasa.
Un pranz perfect pentru a ne da energie sa continuam catararea:)!